Marilyn a petrecut aproape toata vara anului 1956 la Londra, la filmarile pentru pelicula "Printul si dansatoarea", in care il avea ca partener pe Laurence Oliver.(...) Mable Whittington, camerista la Parkside House, in subordinea lui Dolly Stiles, isi aduce aminte despre perioada respectiva:"Eram foarte emotionati de sosirea sotilor Miller. Imi aduc aminte ca cineva a decis sa fie renovati peretii dormitorului principal in alb, in cinstea lui Marilyn. Masurile de securitate au fost sporite. Cu totii eram in alerta. Ce parere aveam eu despre ei? Doamna Miller mi se parea putin rasfatata. Era obisnuita sa traiasca intr-un anumit fel. Totul trebuia sa urmeze un anumit curs. Imi aduc aminte ca se plangea ca fetele de perna erau prea apretate, dar, altfel, nu cerea mare lucru. Totusi, lua prea multe pastile. Imi aduc aminte ca am fost uimita de cate cutii de medicamente avea pe noptiera. Iar in camera ei existau mereu sticle goale de sampanie. Era cam dezordonata. Se dezbraca de haine si le lasa exact acolo unde se dezbracase, pana cand cineva curata in urma ei. Baia era intotdeauna o priveliste: farduri peste tot, obiecte personale peste tot. Isi transforma uimitor imaginea. In viata de zi cu zi era draguta, dar nu neaparat stralucitoare. Insa seara, daca mergeau la vreun spectacol, si mergeau des, sau daca trebuia sa se imbrace pentru cina, devenea o cu totul alta persoana. Nu era vorba doar despre machiaj sau despre rochiile, manusile si blanurile superbe, chiar daca si ele erau importante. Era vorba de atitudine. Cred ca-si intra in rolul de vedeta, in rolul lui Marilyn. Cred ca personalitatea lui Marilyn Monroe era cu totul alta decat...nu stiu...adevarata ei personalitate."(...) Marilyn a continuat sa primeasca scrisori de la mama ei, Gladys, chiar si cand statea in Anglia.(...) Nu se stie daca Marilyn a raspuns la vreuna dintre scrisorile primite de la Gladys, in timp ce se afla in Anglia. Se stie insa ca a fost instiintata de personalul sanatoriului ca Gladys i-a trimis scrisori lui J.Edgar Hoover , la Departamentul de Justitie. Asta nu i-a placut deloc lui Marilyn. Imediat ce a aflat, a sunat-o pe Inez Melson si a rugat-o sa se ocupe de problema.(...) Melson i-a raspuns rapid lui Marilyn; i-a povestit ca, atunci cand a intrebat-o pe Gladys ce se intampla, aceasta i-a raspuns ca-i trimitea scrisori religioase lui Hoover, asa cum ii trimisese si presedintelui SUA. Spunea ca o considera pe Marilyn prietena cu acesti doi functionari guvernamentali si ca simtea ca putea sa foloseasca numele lui Marilyn drept intrare. Se intreba de ce, de fiecare data cand incerca sa ia legatura cu acestia, fiica ei era "prima care incerca sa ma opreasca". I-a cerut lui Melson sa-i spuna lui Marilyn sa nu-i mai zadarniceasca incercarile de a vorbi cu "oamenii care conduc aceasta tara".(...) Marilyn a rugat-o pe Melson sa aiba grija ca orice scrisoare trimisa de mama ei catre functionarii guvernamentali sa fie confiscata imediat de personalul spitalului si sa nu fie trimisa. In iulie 1956, cu putin timp inainte de inceperea filmarilor la "Printul si dansatoarea", s-a intamplat ceva care avea sa schimbe noua viata a lui Marilyn alaturi de Arthur Miller. A vazut jurnalul acestuia pe o masa din camera de zi, a aruncat o privire in el si s-a hotarat sa citeasca paginile deschise. O astepta un soc ingrozitor. Arthur scria ca regreta ca s-a insurat cu ea. Marilyn nu era cine credea el, era doar un copil, nu o femeie. Nu era atat de inteligenta pe cat sperase si, de fapt, ii era mila de ea. Mai mult, se gandea ca propria cariera avea sa-i fie pusa in pericol de casatoria cu ea si nu stia ce sa faca.(...) A fost intruchiparea celei mai mari temeri a ei, ca sotul ei va "descoperi" ca nu era pe cat de inteligenta si talentata il facuse sa creada ca e, iar acum el aflase adevarul despre ea.(...) Atunci multa lume a crezut ca Miller a lasat jurnalul la vedere intentionat, ca sa-l gaseasca Marilyn. Ca dramaturg, stia cu siguranta ce putere avea cuvantul scris. Trebuie sa fi stiut cat de mult o vor rani pe Marilyn gandurile sale scrise pe hartie. Unii sunt de parere ca s-a purtat ca un las caruia ii era frica sa divorteze, sperand sa-l paraseasca ea.(...) Marilyn avea sa-i spuna mai tarziu surorii sale vitrege, Berniece, ca mariajul n-a mai fost la fel dupa ce a citit jurnalul. Cand i-a zis ca Miller scrisese despre ea ca era "o nenorocita", Berniece a fost socata.(...) Desi aceasta descoperire a fost foarte dezamagitoare, nu a constituit un motiv pentru ca Marilyn sa-l paraseasca pe Arthur. "Hotarase ca, indiferent de ce se intampla, nu va divorta de el",spune prietenul ei, Rupert Allan. "Nu cred ca-si dadea seama ca va muri asa curand. Daca se intampla asa ceva dupa prima ei casatorie, l-ar fi parasit. Insa cred ca simtea ca avea ceva de dovedit in cea de-a treia casnicie a ei. Si probabil credea ca Miller nu va mai avea parte de ea, ci doar de ceea ce va hotara ea sa-i ofere. Va fi atenta in preajma lui si va deveni pedeapsa lui. Miller va primi doar o parte din cine era ea, iar ceea ce nu va mai vedea el niciodata va fi latura ei vulnerabila." Mable Whittington isi aduce aminte de un incident care a avut loc in perioada in care Marilyn i-a gasit jurnalul lui Miller:"Stiam ca-i gasise jurnalul. Toata lumea din casa aflase. Nu stiam ce contine, ci doar ca doamna Miller l-a vazut, l-a citit si a fost foarte afectata de acest lucru. In aceeasi saptamana am auzit un zgomot in bucatarie si am coborat sa vad despre ce era vorba. Doamna Miller statea singura la masa din bucatarie, bea un ceai si plangea in hohote. Am tras cu ochiul in bucatarie si am stat s-o privesc ceva timp. In primul rand, am fost socata de frumusetea ei. Era imbracata intr-un halat roz cu pene de marabu la guler si maneci. Parul ei era atat de blond si...atat de frumos. M-am hotarat sa nu intru in camera si s-o las singura cu gandurile ei."(...) Trecusera doar trei saptamani de la casatorie, insa pentru Marilyn Monroe aceasta deja se incheiase. "Parea ca ploua tot timpul", avea sa spuna Marilyn mai tarziu, despre zilele petrecute in Anglia. "Sau poate era vina mea."
