Holy Ground: J. RANDY TARABORRELLI-MARILYN MONROE

Showing posts with label J. RANDY TARABORRELLI-MARILYN MONROE. Show all posts

BLONDA MARILYN:JURNALUL

Labels: J. RANDY TARABORRELLI-MARILYN MONROE | at Wednesday, March 17, 2010

Marilyn a petrecut aproape toata vara anului 1956 la Londra, la filmarile pentru pelicula "Printul si dansatoarea", in care il avea ca partener pe Laurence Oliver.(...) Mable Whittington, camerista la Parkside House, in subordinea lui Dolly Stiles, isi aduce aminte despre perioada respectiva:"Eram foarte emotionati de sosirea sotilor Miller. Imi aduc aminte ca cineva a decis sa fie renovati peretii dormitorului principal in alb, in cinstea lui Marilyn. Masurile de securitate au fost sporite. Cu totii eram in alerta. Ce parere aveam eu despre ei? Doamna Miller mi se parea putin rasfatata. Era obisnuita sa traiasca intr-un anumit fel. Totul trebuia sa urmeze un anumit curs. Imi aduc aminte ca se plangea ca fetele de perna erau prea apretate, dar, altfel, nu cerea mare lucru. Totusi, lua prea multe pastile. Imi aduc aminte ca am fost uimita de cate cutii de medicamente avea pe noptiera. Iar in camera ei existau mereu sticle goale de sampanie. Era cam dezordonata. Se dezbraca de haine si le lasa exact acolo unde se dezbracase, pana cand cineva curata in urma ei. Baia era intotdeauna o priveliste: farduri peste tot, obiecte personale peste tot. Isi transforma uimitor imaginea. In viata de zi cu zi era draguta, dar nu neaparat stralucitoare. Insa seara, daca mergeau la vreun spectacol, si mergeau des, sau daca trebuia sa se imbrace pentru cina, devenea o cu totul alta persoana. Nu era vorba doar despre machiaj sau despre rochiile, manusile si blanurile superbe, chiar daca si ele erau importante. Era vorba de atitudine. Cred ca-si intra in rolul de vedeta, in rolul lui Marilyn. Cred ca personalitatea lui Marilyn Monroe era cu totul alta decat...nu stiu...adevarata ei personalitate."(...) Marilyn a continuat sa primeasca scrisori de la mama ei, Gladys, chiar si cand statea in Anglia.(...) Nu se stie daca Marilyn a raspuns la vreuna dintre scrisorile primite de la Gladys, in timp ce se afla in Anglia. Se stie insa ca a fost instiintata de personalul sanatoriului ca Gladys i-a trimis scrisori lui J.Edgar Hoover , la Departamentul de Justitie. Asta nu i-a placut deloc lui Marilyn. Imediat ce a aflat, a sunat-o pe Inez Melson si a rugat-o sa se ocupe de problema.(...) Melson i-a raspuns rapid lui Marilyn; i-a povestit ca, atunci cand a intrebat-o pe Gladys ce se intampla, aceasta i-a raspuns ca-i trimitea scrisori religioase lui Hoover, asa cum ii trimisese si presedintelui SUA. Spunea ca o considera pe Marilyn prietena cu acesti doi functionari guvernamentali si ca simtea ca putea sa foloseasca numele lui Marilyn drept intrare. Se intreba de ce, de fiecare data cand incerca sa ia legatura cu acestia, fiica ei era "prima care incerca sa ma opreasca". I-a cerut lui Melson sa-i spuna lui Marilyn sa nu-i mai zadarniceasca incercarile de a vorbi cu "oamenii care conduc aceasta tara".(...) Marilyn a rugat-o pe Melson sa aiba grija ca orice scrisoare trimisa de mama ei catre functionarii guvernamentali sa fie confiscata imediat de personalul spitalului si sa nu fie trimisa. In iulie 1956, cu putin timp inainte de inceperea filmarilor la "Printul si dansatoarea", s-a intamplat ceva care avea sa schimbe noua viata a lui Marilyn alaturi de Arthur Miller. A vazut jurnalul acestuia pe o masa din camera de zi, a aruncat o privire in el si s-a hotarat sa citeasca paginile deschise. O astepta un soc ingrozitor. Arthur scria ca regreta ca s-a insurat cu ea. Marilyn nu era cine credea el, era doar un copil, nu o femeie. Nu era atat de inteligenta pe cat sperase si, de fapt, ii era mila de ea. Mai mult, se gandea ca propria cariera avea sa-i fie pusa in pericol de casatoria cu ea si nu stia ce sa faca.(...) A fost intruchiparea celei mai mari temeri a ei, ca sotul ei va "descoperi" ca nu era pe cat de inteligenta si talentata il facuse sa creada ca e, iar acum el aflase adevarul despre ea.(...) Atunci multa lume a crezut ca Miller a lasat jurnalul la vedere intentionat, ca sa-l gaseasca Marilyn. Ca dramaturg, stia cu siguranta ce putere avea cuvantul scris. Trebuie sa fi stiut cat de mult o vor rani pe Marilyn gandurile sale scrise pe hartie. Unii sunt de parere ca s-a purtat ca un las caruia ii era frica sa divorteze, sperand sa-l paraseasca ea.(...) Marilyn avea sa-i spuna mai tarziu surorii sale vitrege, Berniece, ca mariajul n-a mai fost la fel dupa ce a citit jurnalul. Cand i-a zis ca Miller scrisese despre ea ca era "o nenorocita", Berniece a fost socata.(...) Desi aceasta descoperire a fost foarte dezamagitoare, nu a constituit un motiv pentru ca Marilyn sa-l paraseasca pe Arthur. "Hotarase ca, indiferent de ce se intampla, nu va divorta de el",spune prietenul ei, Rupert Allan. "Nu cred ca-si dadea seama ca va muri asa curand. Daca se intampla asa ceva dupa prima ei casatorie, l-ar fi parasit. Insa cred ca simtea ca avea ceva de dovedit in cea de-a treia casnicie a ei. Si probabil credea ca Miller nu va mai avea parte de ea, ci doar de ceea ce va hotara ea sa-i ofere. Va fi atenta in preajma lui si va deveni pedeapsa lui. Miller va primi doar o parte din cine era ea, iar ceea ce nu va mai vedea el niciodata va fi latura ei vulnerabila." Mable Whittington isi aduce aminte de un incident care a avut loc in perioada in care Marilyn i-a gasit jurnalul lui Miller:"Stiam ca-i gasise jurnalul. Toata lumea din casa aflase. Nu stiam ce contine, ci doar ca doamna Miller l-a vazut, l-a citit si a fost foarte afectata de acest lucru. In aceeasi saptamana am auzit un zgomot in bucatarie si am coborat sa vad despre ce era vorba. Doamna Miller statea singura la masa din bucatarie, bea un ceai si plangea in hohote. Am tras cu ochiul in bucatarie si am stat s-o privesc ceva timp. In primul rand, am fost socata de frumusetea ei. Era imbracata intr-un halat roz cu pene de marabu la guler si maneci. Parul ei era atat de blond si...atat de frumos. M-am hotarat sa nu intru in camera si s-o las singura cu gandurile ei."(...) Trecusera doar trei saptamani de la casatorie, insa pentru Marilyn Monroe aceasta deja se incheiase. "Parea ca ploua tot timpul", avea sa spuna Marilyn mai tarziu, despre zilele petrecute in Anglia. "Sau poate era vina mea."

BLONDA MARILYN:FRANK SINATRA

Labels: J. RANDY TARABORRELLI-MARILYN MONROE | at Monday, February 01, 2010

Una dintre persoanele in care avea incredere Marilyn in aceasta perioada era Frank Sinatra. Lena Pepitone, camerista lui Marilyn, si-a amintit ca, in timp ce astepta finalizarea divortului cu Joe DiMaggio, Marilyn a locuit in casa lui Sinatra timp de cateva saptamani, pentru a-si recapata echilibrul emotional.(...) Este greu de stabilit cand s-au intalnit pentru prima data Frank si Marilyn. Ea fusese intotdeauna o admiratoare a lui Sinatra.(...) Povestea reala este ca Marilyn era cu un grup de prieteni in New York si s-a hotarat ca vrea sa il asculte cantand pe Sinatra, la Copa.(...) Atunci Marilyn a luat un taxi impreuna cu prietenii sai si s-au dus la clubul de noapte. Deindata ce a vazut-o, conducerea localului a facut tot ce le statea in putinta ca s-o primeasca pe Marilyn impreuna cu prietenii ei. Au adus o masa si i-au facut loc in clubul plin ochi.(...) In aceasta perioada in 1954, Frank Sinatra era nefericit din cauza esecului casniciei cu actrita Eva Gardner, despre care se spune ca era iubirea vietii lui. Acum, cei doi se consolau unul pe altul dupa pierderile suferite de fiecare: Frank se consola dupa despartirea de Ava Gardner, iar Marilyn, dupa cea de Joe DiMaggio. Jim Whiting isi aminteste un lucru comic despre Sinatra. "Aflase ca...stiti voi ce a lui Marilyn se vedea pe sub lenjeria ei, atunci cand a filmat scena din filmul Sapte ani de casnicie, in care ii zbura vantul fusta. Atunci a facut rost de o copie a filmului si a invitat un grup mare de prieteni ai sai ca sa ii vada...stiti voi ce. Am stat cu totii in intuneric si ne-am uitat la film, toti asteptand cu nerabdare scena cu pricina. Pana la urma, rochia incepe sa se ridice si cu totii ne holbam cu gatul intins ca sa vedem mai bine. Rochia e ridicata, e sus de tot...si nimic...nici o stiti voi ce. Nu se vedea!" (...) Dupa ce au inceput sa locuiasca impreuna, atat Frank, cat si Marilyn au recunoscut ca erau in continuare indragostiti de fostii lor soti. De aceea, pentru o perioada, nu s-a intamplat nimic de natura sexuala intre ei. Pur si simplu, erau doua persoane singure. Frank nu era interesat de nimic altceva, chiar daca prietenilor le era greu sa creada ca locuia in acelasi apartament cu cea mai frumoasa si mai dorita vedeta de cinema fara sa aiba relatii intime cu ea. Insa Marilyn nu avea obiceiul sa stea imbracata prin casa. Toti cei care o cunosteau bine stiau ca asa era. Spunea mereu ca se simtea mai bine dezbracata si prietenii si persoanele care lucrau pentru ea se obisnuisera sa o vada "au naturel". Iar in perioada petrecuta in casa lui Frank, aceasta nu si-a schimbat obiceiul.(...) Din punct de vedere sexual, erau un cuplu foarte inovator. De exemplu, dupa spusele prietenilor lui Sinatra, acesta a intretinut intr-o noapte relatii intime cu Marilyn pe acoperisul hotelului Sands, deasupra Las Vegas Strip.(...) In ciuda tuturor problemelor pe care l-a avut cu aceasta, Frank a fost intotdeauna de parere ca Marilyn era inteligenta, sexy si o persoana interesanta. "Frank spunea ca Marilyn era un meteorit", povesteste actrita Esther Williams, "si ca nu se putea abtine sa nu fie fascinat de drumul parcurs de aceasta. Chiar daca stiai ca se va lovi de pamant si va arde, nu stiai cum se vor intampla toate acestea. Insa stiai ca o sa fie o calatorie plina cu peripetii. Singurul motiv pentru care Sinatra nu s-a implicat tare in relatia cu Marilyn a fost, dupa spusele sale, pentru ca inca nu era refacut dupa relatia cu Ava. Era prea curand si oricum nu mai dorea sa se implice din nou intr-o relatie cu o actrita. Isi facuse singur aceasta promisiune." Oricat de bine s-ar fi inteles Marilyn si Frank, tot se mai certau din cand in cand. Odata, aceasta a intrat, fara sa isi dea seama, dezbracata intr-o camera in care Frank juca poker cu niste prieteni. Sinatra s-a infuriat foarte tare. "Misca-ti fundul ala mare inapoi la tine in camera," a certat-o el, care intotdeauna fusese foarte curtenitor. Insa nu putea tine niciodata supararea prea mult. O iubea cu adevarat pe Marilyn, chiar daca nu era indragostit de ea, si ii intelegea slabiciunile. Era in mod evident foarte fragila si delicata, trasaturi pe care acesta nu le aprecia in mod normal la o femeie. Nu le permitea niciodata femeilor sale vulnerabilitati, insa cu Marilyn era altceva. Ea era speciala. Dupa incidentul de la jocul de poker si dupa plecarea prietenilor sai, Sinatra s-a dus la ea in camera si, dupa cum isi va aminti Marilyn mai tarziu:"m-a sarutat pe obraz si m-a facut sa ma simt foarte pretuita. De atunci inainte, m-am aranjat intotdeauna frumos pentru el, chiar daca nu venea cineva la noi in vizita." Perioada petrecuta de Marilyn acasa la Sinatra nu a durat prea mult. Cei doi nu au avut niciodata o relatie romantica, desi se iubeau cu adevarat. Aceasta a plecat destul de repede din apartamentul lui, fiind din nou pe cont propriu. Cam tot in aceasta perioada, in viata ei a intrat un alt potential pretendent, insa nici aceasta relatie nu a avut sorti de izbanda. Este vorba de Hal Schaeffer, profesorul de canto din ultimele filme in care jucase.(...) Cei doi flirtau de multa vreme. Schaeffer, care se pare ca avea la randul lui problemele sale de ordin sentimental, se simtea foarte frustrat cand vedea ca Marilyn nu voia ca lucrurile dintre ei sa evolueze, incercand chiar sa se sinucida.(...) Cand Joe DiMaggio a aflat ca Hal Schaeffer facea parte acum din viata lui Marilyn, pur si simplu nu a putut accepta acest lucru.(...) Timp de cateva saptamani, impreuna cu bunul sau prieten Frank Sinatra, a facut ce fac deseori prietenii buni atunci cand sunt pusi in fata unei pierderi pe plan sentimental: incep sa comploteze impotriva noii relatii.(...) In ziua urmatoare, Frank a dat cateva telefoane si pana la urma i-a fost recomandata o companie numita City Detective and Guard Services. Unul dintre detectivii care lucrau la aceasta companie se numea Joe Dougherty. "Am facut ce am fost platiti sa facem. Am urmarit-o pe Marilyn prin tot orasul asta nenorocit asteptand-o sa se intalneasca cu tipul asta. Ea isi daduse seama ca suntem pe urmele ei si sunt sigur ca s-a enervat din cauza asta, pentru ca, la un moment dat, s-a ciocnit si de un copac pentru ca incerca sa scape de noi. Alta data, a trecut pe rosu si era cat pe-aci sa dea peste o femeie in varsta cu un carucior de cumparaturi. Cand a iesit din masina ca sa isi ceara scuze de la femeia respectiva, am inceput sa ii facem poze, gandindu-ne ca vom avea, cel putin cateva poze bune cu Marilyn pe care sa luam niste bani, la un moment dat. Daca stau sa ma gandesc la toate astea acum, a fost o treaba murdara. I-am pus microfoane in masina. I-am pus si lui microfoane in masina si in apartament. Nu stiu ce relatie era intre ei, dar nu am obtinut nici macar o informatie, cat de mica, pe care sa o poata folosi DiMaggio impotriva ei la divort. In cazul in care cei doi se intalneau, n-am nici o idee unde se intampla asta."(...) Pe 27 octombrie, Marilyn, din nou imbracata in negru, insa cu manusi albe si cu perle, s-a infiintat in fata judecatorului si a povestit detaliat motivele cererii de divort.(...) In sala de judecata, Marilyn a spus ca DiMaggio era o persoana "rece si indiferenta" fata de ea si ca treceau zile intregi fara ca acesta sa schimbe doua vorbe cu ea.(...) Aceasta a continuat, declarand ca stresul generat de casnicia lor a facut-o sa se simta rau, in repetate randuri. Marilyn a povestit ca s-a oferit sa renunte chiar la cariera, dar si asa Joe nu putea fi multumit. Cand era sotul ei prin preajma, ea nu avea voie nici macar sa primeasca musafiri.(...) Joe DiMaggio nu si-a facut aparitia in sala de judecata. Marilyn a primit divortul, iar actele urmau sa fie definitivate intr-un an.

BLONDA MARILYN:SAPTE ANI DE CASNICIE

Labels: J. RANDY TARABORRELLI-MARILYN MONROE | at Saturday, January 16, 2010

In casatoria cu Joe DiMaggio, se pare ca Marilyn a repetat un tipar in care era alaturi de un barbat care nu ii suporta dorintele si ambitiile. Diferenta este ca acesta o abuza si fizic si era o persoana insensibila. "Marilyn venea la filmari cu vanatai peste tot si trebuia sa i le acoperim la machiaj. Daca iti pasa de ea, si sunt convins ca tuturor le pasa, voiai pur si implu sa ii spui: Parasseste-l pe barbatul asta. Acum! Te impresiona atat de tare incat tot ce iti doreai era sa o strangi in brate si sa o protejezi." (...) In luna august, Marilyn a inceput sa lucreze la filmul "Sapte ani de casnicie" in New York. Mai mult decat oricare alt film al ei de pana atunci si decat oricare film al ei de atunci inainte, "Sapte ani de casnicie" a conturat imaginea lui Marilyn ca cel mai mare sex-simbol din lume si ca zeita contemporana a iubirii, imagine cu care fusese asociata, cu multi ani inainte, Rita Hayworth. (...) Prima scena din New York a fost "secventa rochiei care se ridica" filmata pe 15 septembrie la ora unu noaptea. Imaginea cu Monroe, imbracata intr-o rochie realizata de designerul Travilla, de culoare ecru, cu spatele gol, asezata deasupra unei guri de aerisire de la metrou, si cu rochia plisata care isi ia zborul in timp ce ea incearca amuzata, dar fara succes, sa o tina in jos, este foarte bine imprimata in memoria colectiva a cinefililor din toate timpurile. Cinci mii de curiosi au asistat la filmarea acestei scene la intersectia dintre strada 52 si Lexington, in apropierea teatrului Trans-Lux. Din pacate, Joe DiMaggio a fost unul dintre ei. Intrebat de Walter Winchell, care se pare ca incerca sa afle reactia lui Joe ca sa o consemneze in articolul sau, ce parere are, sotul lui Marilyn a mers pe platou sa asiste la filmare. In timp ce o privea pe sotia sa care juca atat de provocator, chiar daca era clar ca totul facea parte din scenariu, s-a infuriat.(...) Chiar daca Marilyn a purtat din modestie doua perechi de lenjerie intima, lumina reflectoarelor tot dezvaluia mult mai mult decat si-ar fi dorit Joe.(...) DiMaggio a plecat apoi repede la hotelul St. Regis si si-a asteptat sotia sa se intoarca dupa o zi de lucru. Apoi si-a varsat toata furia acumulata asupra ei, palmuind-o de mai multe ori. Altercatia dintre cei doi a fost atat de zgomotoasa, incat persoanele cazate la hotel s-au adresat conducerii, de teama sa nu se intample ceva foarte rau.(...) In aceeasi seara, Marilyn si Joe vor lua cina cu Milton si Amy Green. Ambii au observat vanataile de pe spatele lui Marilyn. In ziua urmatoare, Gladys Witten, o coafeza de la studio, a vazut semnele violentei de pe umerii lui Marilyn, dar "acestea au fost acoperite bine la machiaj", a povestit ea.(...)"Din cate am auzit, Joe i-a tras vreo cateva. Si a fost urat de tot. Dupa ce a lovit-o, Marilyn i-a spus ca i-a ajuns si ca voia sa puna capat casniciei."(...) Scena statica cu faimoasa rochie care flutura si care l-a enervat la culme pe Joe a devenit emblema filmului si echipa de marketing a studiourilor Fox a decretat ca aceasta emblema trebuia redata la o marime de saisprezece metri. Enorma imagine a lui Marilyn a fost apoi decupata si asezata cu ocazia premierei filmului in fata teatrului de stat Loew in Times Square. Si nu este de mirare ca a facut senzatie.(...) Pe 4 octombrie, Jerry Geisler, un barbat trecut de prima tinerete, cu o constitutie robusta si chel, era gata sa ii dea lui Joltin' Joe DiMaggio actele de divort.(...) Probabil in aceeasi perioada, Jerry si Marilyn i-au trimis un bilet lui Darryl Zanuck, in care ii spuneau ca DiMaggio nu mai avea dreptul sa intre pe proprietatea lui Marilyn. Inseamna ca se terminase totul intre ei.

BLONDA MARILYN:THE GIRL IN PINK TIGHTS

Labels: J. RANDY TARABORRELLI-MARILYN MONROE | at Thursday, January 07, 2010

Spre sfarsitul lui 1953, Marilyn Monroe se apropia cu pasi repezi de o cadere nervoasa.(...) Cei de la studio au anuntat-o ca urmatorul ei film va fi intitulat "The Girl in Pink Tights". Inca de cand a auzit titlul, Marilyn si-a dat seama ca era vorba de un alt rol de blonda prostuta si a raspuns ca nu accepta sa joace in el.(...)"Regizorii cred ca pur si simplu trebuie sa ma fatai putin, nu sa joc!", s-a plans ea unui reporter. Intr-o declaratie data altuia, si-a exprimat nemultumirile mai direct:"Sunt nerabdatoare sa fac altceva," a spus ea. "E grozav de greu sa storci din tine pana si ultima picatura de sexualitate. Mi-ar placea sa joc roluri ca Julie, din Bury the Dead, Gretchen, in Faust si Tereza, in Cradle Song. Nu vreau sa fiu actrita de comedie la nesfarsit."(...) Situatia s-a inrautatit. Cand Marilyn a aflat ca Frank Sinatra castiga cinci mii de dolari pe saptamana in timp ce ea doar o mie cinci sute, a devenit si mai nemultumita de studiourile Fox.(...) Mai tarziu, va declara despre "River of no return" si despre "Spectacolul-cea mai buna afacere": "Am fost distribuita in aceste filme fara sa mi se ceara parerea, ba chiar impotriva dorintei mele. Nu am avut de ales in situatiile acestea. Vi se pare corect? Muncesc din greu, ma mandresc cu meseria mea si sunt un om ca toti ceilalti. Daca mai joc multe roluri ca cele pe care mi le ofera Fox, publicul se va satura repede de mine." In aceeasi perioada, Marilyn a inceput sa i se confeseze unui foarte bun prieten si excelent fotograf, pe nume Milton Green (care a facut multe dintre cele mai frumoase fotografii ale actritei). Green i-a sugerat sa puna bazele propriei companii de productie, alaturi de el. Atunci ar fi avut posibilitatea sa isi aleaga rolurile, sa isi selecteze filmele si sa lucreze alaturi de studio si nu pentru studio.(...) Marilyn Monroe stia ca va fi suspendata de studiourile Fox daca refuza sa vina pe platouri ca sa filmeze The Girl in Pink Tights. Dar nu ii pasa.(...) Apoi, in Ajunul Anului Nou, in 1953, Joe a cerut-o in casatorie.(...) Au hotarat sa pastreze logodna secreta in fata mass-mediei si sa se bucure pur si simplu de timpul petrecut alaturi de familia lui Joe, care era incantata de veste. Pana la urma, studiourile Fox au cedat si i-au trimis lui Marilyn scenariul de la The Girl in Pink Tights.(...) Insa, dupa cum se asteptase, dupa ce a aruncat o privire asupra scenariului, si-a dat seama ca instinctele nu o inselasera. Era o poveste ridicola si plina de clisee si a hotarat sa nu joace in acest film. Deindata ce le-a trimis celor de la studio hotararea luata, studioul a suspendat-o, ceea ce insemna ca nu mai primea salariu. S-a obisnuit repede cu ideea aceasta, pentru ca oricum nu o plateau foarte mult. Intre timp, Marilyn incepuse sa lucreze la un articol, compus din trei parti, pentru o revista, in colaborare cu scriitorul Ben Hecht. Acesta s-a dus in San Francisco ca sa ii ia un interviu, timp de patru zile, despre povestea vietii ei - sau, de fapt, despre povestea vietii pe care dorea ea sa o prezinte in acea perioada, pentru revista "Ladie's Home Journal." Pana la urma, povestea scrisa de Hecht va ajunge intr-o carte intitulata "My Story" si publicata drept "memoriile" lui Marilyn, la multi ani dupa moartea ei. "My Story" nu este o carte rea, chiar daca evenimentele nu sunt bine puse cap la cap si exista numeroase informatii incomplete. Cititorul deduce, totusi, ideea ca Marilyn doreste sa fie considerata o victima si ca si-a conceput toate povestile avand in minte acest scop.(...) Unele persoane din viata lui Marilyn dezaproba contrar aceasta carte, asa cum face sora ei vitrega, Berniece, care spune ca povestea este "pe jumatate inventata". Nu se stie cine profita de pe urma acestei carti, dar este foarte probabil ca acestia sa nu fie membrii familiei sale.(...) Cu toate acestea, My Story este o carte in care apar cuvintele lui Marilyn despre propria sa viata. Daca o citim acum, observam ca faptele sunt reale, doar ca sirul evenimentelor este incomplet. Cununia civila dintre Joe si Marilyn a avut loc la data de 14 ianuarie 1954, in San Francisco. O mare parte a publicului si a jurnalistilor au fost de parere ca aceasta cununie a fost oarecum nepotrivita pentru o vedeta ca Marilyn. Era imbracata intr-un costum maro cu guler de hermina si nu a avut tinuta grandioasa la care s-ar fi asteptat ceilalti.(...) Tot atunci, Marilyn i-a cerut lui Joe DiMaggio un lucru neasteptat. Daca murea inaintea lui, acesta accepta sa ii aduca flori la mormant in fiecare saptamana? Joe a acceptat, avand in vedere faptul ca William Powell ii facuse acelasi juramant actritei Jean Harlow. Noua familie DiMaggio si-a petrecut luna de miere in oraselul Paso Robles, luna de miere care nu a durat insa foarte mult. Cuplul a plecat apoi, la inceputul lui februarie, intr-o calatorie de afaceri in Japonia. La aeroport, presa a observat ca degetul lui Marilyn era bandajat cu o atela. Parea sa fie rupt. Marilyn a spus ca se "lovise putin" si ca Joe fusese martor.(...)Totul parea oarecum suspect. Cand au ajuns la Tokyo, au fost surprinsi de puhoiul de oameni care ii astepta acolo: mii de fani intr-una din scenele cele mai haotice vazute de Marilyn pana atunci. Era evident faptul ca era iubita de publicul din toata lumea si acest lucru era putin inspaimantator. In ceea ce-l priveste pe Joe, acesta nu a fost deloc incantat de primire. Era clar ca popularitatea ei il eclipsa chiar si intr-o tara straina.(...) La conferinta de presa organizata in cinstea lui, pentru promovarea sportului pe care il jucase, conferinta pentru care calatorise de fapt pana acolo, lucrurile s-au inrautatit. Presa i-a adresat aproape toate intrebarile lui Marilyn. El statea langa ea cu un aer mai mult decat dezamagit. Atunci cand cuplul se gasea inca in Orientul Indepartat, Marilyn a primit din partea generalului John E. Hull, seful trupelor din Orientul Indepartat, invitatia de a participa la un spectacol pentru trupele din Coreea. Marilyn a fost de acord, insa Joe nu. Cei doi au avut o discutie aprinsa care s-a incheiat cu replica lui Joe: "E luna ta de miere. Du-te daca vrei." Iar ea s-a dus.

BLONDA MARILYN:RIVER OF NO RETURN

Labels: J. RANDY TARABORRELLI-MARILYN MONROE | at Thursday, December 31, 2009

In trecut, in 1949, producatorul filmului, Stanley Rubin, fusese rugat de editorul de film Danny Cahn sa o accepte pe Marilyn sa dea o proba pentru o emisiune de televiziune moderata de acesta, intitulata "Your Show Time". Era vorba de o serie de povestiri scurte realizate special pentru televiziune. Dupa ce a dat proba, acesta a fost de parere ca Marilyn era, desigur, foarte frumoasa, dar extrem de emotiva si fara experienta si de aceea nu i-a dat rolul. Insa si-a adus aminte de ea acum, la distribuirea rolurilor din acest film. De fapt, acesta a spus ca, dupa ce a vazut cateva filme cu ea, si-a dat seama cat de mult evoluase si era convins ca era alegerea ideala pentru rolul din "River of no Return". Cand a contactat-o, Stanley a spus ca aceasta nu voia sa joace "pentru ca nu isi dorea sa apara intr-un film despre care credea ca este western. I-am spus ca, dupa parerea mea, ducea mai departe show-ul Americana, insa ea tot se gandea la el ca la un film cu Vestul salbatic. Insa, cand i-am trimis o inregistrare cu piesele pe are urma sa le cante in film, a acceptat imediat. Si, intr-adevar, a facut acest lucru ca sa poata canta piesele respective, mai mult decat din oricare alt motiv."(...) Filmat in doua parcuri nationale din Muntii Stancosi Canadieni, parcul Banff Springs si Jasper in Alberta, in Technicolor, si lansat mai intai in 3D, "River of no Return" ii da lui Marilyn, mai sexy si mai senzuala ca oricand, sansa sa isi foloseasca la maximum talentul de actrita de film si sa dovedeasca faptul ca este pregatita sa faca fata cerintelor de scenariu(...). In film, Marilyn va canta si patru piese, interpretate admirabil. Intreaga prestatie a lui Marilyn in acest rol a fost admirabila.(...) Tot in aceasta perioada, Grace s-a alarmat foarte tare pentru ca a vazut ca Marilyn era dependenta de somnifere.(...) Apoi mai erau "energizantele" pe care trebuia sa le ia ca sa stea treaza cand avea , cum ii spunea ea, "o mahmureala dupa somnifere".(...) Cand a discutat, in sfarsit, problema cu Marilyn, aceasta i-a spus ca stie ce face si ca este foarte atenta. "Matusa Grace, iau genul asta de pastile de cel putin zece ani." Vestea aceasta a socat-o pe Grace, care va mai observa si faptul ca Marilyn bea foarte mult - bourbon cu apa minerala - mult mai mult decat bea in trecut. In plus, Marilyn spunea ca manca mai mult, din cauza stilului sau de viata foarte stresant. Insa formele i se rotunjeau din ce in ce mai tare si fiecare kilogram in plus se vedea usor prin hainele acelea mulate datorita carora devenise atat de renumita. Nestiind ce sa mai faca, va apela la spalaturi ale colonului. Daca trebuia sa intre intr-o anumita rochie si i se parea imposibil, isi facea cate clisme erau necesare ca sa poata purta rochia respectiva. Si pana la urma reusea si scapa de centimetrii in plus intr-o singura zi. Chiar daca era o modalitate extrem de periculoasa de control al greutatii, Marilyn o va folosi tot restul vietii sale.(...) In perioada in care Grace Goddard a locuit la Marilyn Monroe, aceasta a asistat la inceputul luptei lui Marilyn cu substantele care ii afectau starea psihica. Insa, in luna august, si Grace lua pastile ca sa poata suporta durerile provocate de cancerul care se raspandea rapid. In ciuda tuturor eforturilor depuse, Marilyn nu a reusit sa o convinga pe Grace sa inceapa chimioterapia.(...) Fara tratament si fara interventiile constante ale lui Marilyn, era tot mai evident ca Grace va muri. Insa ea credea in continuare ca principiile Stiintei Crestine o vor vindeca. Nestiind ce sa mai faca, in afara de rugaciuni, in cel mai bun caz, cele doua femei apelau deseori la ajutorul catorva sticle de vin in fiecare seara. De cateva ori, de disperare, Marilyn va incheia serile acestea cu o mana de somnifere.(...) Grace Goddard se va stinge din viata la 23 septembrie, in timp ce Marilyn era plecata la filmari. Avea doar 59 de ani.(...) Dupa multi ani de la moartea lui Marilyn, se va afla ca Grace Goddard s-a sinucis. In certificatul de deces scrie: "Moarte survenita in urma otravirii cu barbiturice: ingerare de fenobarbital." Se pare ca Grace, o femeie care avusese intotdeauna tot felul de solutii pentru problemele tuturor, daduse in final de o problema pentru care nu gasea nici o solutie: cancerul. In ultima parte a vietii sale, cea mai mare dilema a sa era cum sa puna capat cat mai repede suferintei familiei sale, care o vedea cum se stinge, incet, din viata. Atunci si-a pus capat zilelor, rapid, pentru a-i apara pe ceilalti de suferinta, ghidandu-se dupa aceleasi principii dupa care isi condusese viata.(...) Dupa inmormantare, Marilyn Monroe a plecat cu limuzina inapoi la apartamentul sau.(...) Matusa Grace plecase pentru totdeauna. Singura femeie pe care se putuse baza pana atunci disparuse. Acum parea ca tot ce ramasese din Grace Goddard in casa lui Marilyn erau niste lucruri care o puteau ajuta sa treaca putin mai usor peste aceasta pierdere: sticle de bautura si medicamente.

BLONDA MARILYN:ROCK HAVEN

Labels: J. RANDY TARABORRELLI-MARILYN MONROE | at Thursday, December 24, 2009

Pe 9 februarie 1953, Marilyn Monroe trebuia sa ia parte la Photoplay Awards, unde urma sa primeasca distinctia "Vedeta cu cea mai rapida ascensiune."(...) Chiar in dimineata aceea, Gladys a fost mutata la Sanatoriul Rock Haven (...). Era un complex vast, in stil mexican, raspandit pe un hectar si jumatate, in spatele unor porti gigante de fier pe care statea scris cu litere din metal Rock Haven. In vremea aceea, Marvina Williams avea optsprezece ani si tocmai fusese angajata acolo in calitate de asistenta. "Era un loc minunat," isi aminteste ea. "De fapt, i se mai zicea si Sanatoriul actorilor de pe ecrane, chiar daca nu erau prea multe vedete de cinema internate acolo. Singurele de care stiam noi erau Frances Farmer si Florenz Ziegfeld. Am primit scrisori din partea fanilor acestora ani de zile dupa ce nu mai erau aici.(Nota: Actrita Billie Burke, care se casatorise cu Ziegfeld si era cunoscuta din rolul Glindei, Vrajitoarea cea buna din Vrajitorul din Oz - a fost, la randul ei, pacienta a acestui sanatoriu, in anii 1960) Cand am lucrat acolo, erau patruzeci si doua de persoane internate, carora le spuneam musafiri. Erau numai patruzeci si doua de paturi, deci nu mai aveam locuri. Totusi, murise cineva chiar cu o zi inainte de venirea lui Gladys. Aceasta din urma se situa in coada unei liste de asteptare foarte lungi, insa, cand conducerea a aflat ca era vorba de mama lui Marilyn Monroe, au mutat-o in fruntea listei; nu au procedat corect, insa asa au facut." Chiar daca toate acestea s-au intamplat cu multi ani inainte, Williams are amintiri clare despre Gladys, pentru ca, dupa spusele ei:"Avea cea aparte - pur si simplu ti se facea mila de ea, probabil pentru ca stiam ca era mama lui Marilyn Monroe. Cand am aflat ca iesise dintr-un sanatoriu cu sapte ani inainte, nu mi-a venit sa cred. Probabil nu urmase corect tratamentul medicamentos cat timp a fost pe cont propriu. In ziua in care a fost internata aici, tin minte ca spusese ca si-a sunat fiicele - am impresia ca una locuia in Florida (Berniece) si cealalta era, dupa spusele ei, Marilyn Monroe. A spus ca vorbise chiar in ziua aceea cu Marilyn Monroe si ca ea ii spusese ca va veni sa o scoata de acolo.(...) Totul parea atat de trist, cand o vedeam ca se refera la una dintre fiicele ei ca fiind Marilyn Monroe. Tin minte ca multi nu credeau ca fiica ei era cunoscuta actrita. Apoi a venit cineva cu un ziar in care era un articol chiar despre aceasta intamplare. L-am dat din mana in mana uimiti." "In dimineata aceea, Marilyn a fost de acord sa-i plateasca mamei sale sederea si tratamentul in acest sanatoriu," isi aminteste contabilul Wesley Miller. "Insa nu isi dorea sa isi vada mama intr-un sanatoriu pentru boli nervoase, la fel cum nici Gladys nu isi dorea sa fie acolo, dar asta era singura ei alternativa.(...) Se pare ca vizitase inainte Rock Haven impreuna cu matusa ei, Grace, si ca vazuse acolo conditii mult mai bune. Erau flori proaspete pe fiecare masa - lucru incantator. Insa pacientii erau in continuare infricosatori si paseau ca niste zombi, foarte ametiti de medicamentele luate. Marilyn a spus ca o femeie a recunoscut-o si i-a spus ca era o persoana malefica pentru ca facea filmele pe care le facea. Nu stiu ce sa mai fac in situatia asta,mi-a spus ea. Nu stiu cum sa fac tot ceea ce trebuie, cum sa ma ocup de cariera si de toate lucrurile pe care le presupune aceasta, cum sa ma ocup de Joe si de toate problemele pe care le implica o relatie si cum sa fac fata problemelor pe care le am cu mama. Era prima data cand m-am gandit ca Marilyn era in pragul unei caderi nervoase. Era prea mult. Incepuse sa aiba niste ticuri si sa se balbaie foarte mult. De data aceasta, problemele pe care le avea cu Gladys...o depaseau."(...) In ciuda acestor conditii grele din acea zi, Marilyn s-a hotarat ca nu ii putea dezamagi pe toti cei care se asteptau sa o vada la Photoplay Awards. Spectacolul trebuia sa continue, chiar daca urma sa faca eforturi enorme sa mearga mai departe. La decernarea premiilor din acea seara, Marilyn s-a hotarat sa poarte o rochie aurie, cu un decolteu adanc - cum era de asteptat - rochie atat de mulata, incat designerul Travilla a trebuit sa o coasa direct pe ea. De fapt, acesta ii sugerase sa nu se imbrace cu rochia aceasta, pentru ca, dupa parerea lui, nu o avantaja prea tare. Marilyn poate fi vazuta purtand aceasta rochie si intr-o scena din filmul "Domnii prefera blondele". Chiar in saptamana aceea, Marilyn facuse un pact cu Joe, spunandu-i ca nu va mai purta haine prea decoltate sau stramte daca acesta nu va mai face comentarii negative cu privire la cariera ei si, de asemenea, cu privire la relatia ei cu Natasha. Acesta i-a promis ca, daca incerca ea, incerca si el. Marilyn cazu de acord. Insa se pare ca ea a fost prima care a incalcat intelegerea. De fapt, pentru ca rochia sa fie mai provocatoare, ea s-a hotarat sa o poarte fara sutien si fara lenjerie intima. Era ca si cum facea toate acestea ca sa il sfideze direct pe Joe si exact asa a crezut si el cand a aflat ce voia sa faca. Joe trebuia sa o insoteasca la decernari, insa a plecat cu avionul la San Francisco. "De ce mi se mai intampla si asta? De ce mai trebuie sa trec si prin astea, cu el, acum?"

BLONDA MARILYN: MARILYN SI JOE

Labels: J. RANDY TARABORRELLI-MARILYN MONROE | at Thursday, December 17, 2009

In vara anului 1952, Marilyn Monroe si Joe DiMaggio incepusera sa se intalneasca din ce in ce mai des.(...) Intr-adevar, proaspata relatie dintre Marilyn si Joe DiMaggio avea sa fie presarata cu probleme. De exemplu, era limpede faptul ca acesta era gelos pe atentia pe care i-o dadeau toti barbatii, oriunde s-ar fi dus. Ea ii fascina pe toti cei care aveau sansa sa o vada, atunci cand mergea cu el pe stadion. Intotdeauna atrasese privirile barbatilor, dar niciodata la fel de tare ca in anii 1950. Acum era deja Marilyn Monroe asa cum o stim noi, Norma Jeane nu mai exista. Atunci cand vorbea, vocea ei era soptita si seducatoare. Isi misca buzele ca si cum ar fi vrut mereu sa sarute pe cineva. Mergea gratios si cu miscari ademenitoare. Atunci cand se afla in public, in mijlocul fanilor sai infocati si a bliturilor fotografilor ce o inconjurau mereu, devenea brusc Marilyn Monroe. Nu mai trebuia sa se gandeasca la acest lucru. Personajul pe care il crease reprezenta o parte atat de importanta a fiintei ei, incat pur si simplu...era ea. Devenea cu viteza un sex-simbol al unei intregi generatii. Pentru el, lucrurile nu puteau decat sa se inrautateasca, pe masura ce ea devenea din ce in ce mai cunoscuta.(...) In luna iulie, Joe a dus-o acasa la parintii lui. Odata ajunsa acolo, Marilyn a inteles de ce isi dorea Joe ca sotia lui sa fie casnica-femeile din familia lui stateau acasa, cresteau copii, gateau si faceau curat si lucrurile statusera intotdeauna asa in familia DiMaggio. Marilyn, in schimb, nu era deloc genul acela de femeie. La sfarsitul verii anului 1952, Joe i-a dat o veste tulburatoare: era de parere ce Marilyn trebuie sa renunte la cariera. Oricum ii aducea numai necazuri si neliniste; deci, ce rost avea sa continue? Era din ce in ce mai clar faptul ca era un barbat care n-o intelegea deloc pe Marilyn. Pentru ea, cariera-adica renumele-era cea mai mare pasiune. Era foarte important ca ea sa joace si facea tot posibilul sa devina o actrita buna. In orice caz, Marilyn Monroe voia sa fie faimoasa.(...) "Imi doresc sa fiu vedeta mai mult decat orice pe lumea asta. E ceva foarte important pentru mine."(...) "Nu voiam sa renunt la cariera," isi aminteste Marilyn "iar Joe isi dorea asta cel mai mult. Voia sa fiu cea mai frumoasa fosta actrita, la fel cum el era cel mai bun fost jucator de baseball. Urma sa ne retragem impreuna din viata publica. Insa eu nu eram pregatita pentru o astfel de miscare. Pentru numele lui Dumnezeu, nu aveam nici macar treizeci de ani."(...) Charles Casillo, autor si biograf al lui Marilyn Monroe, a descris cel mai bine atractia exercitata de Marilyn astfel: " Marilyn Monroe era frumoasa. Marilyn Monroe era sexy. Marilyn Monroe era delicioasa...intotdeauna delicioasa. Toata lumea stia asta. Nu era doar un sex-simbol. Ea era sex-simbolul per se. Insa era vorba de un anumit gen de sex-appeal, initiat, dezvoltat si perfectionat de ea. Farmecul ei era copilaresc, inocent, stralucitor-te frapa si il vedeai ca pe un vas cu capsuni proaspete, ornate cu putina frisca...Creatia lui Marilyn Monroe o transformase pe fetita aceea nedorita si mereu pe drumuri in cea mai dorita, cea mai discutata, analizata, barfita si ravnita femeie a epocii sale."

BLONDA MARILYN:NOUL SCANDAL

Labels: J. RANDY TARABORRELLI-MARILYN MONROE | at Thursday, December 10, 2009

De ani de zile, spusese tuturor ca era orfana si ca ii murisera ambii parinti. Daca ne gandim la tata, aceasta afirmatie poate fi justificata de faptul ca el nu fusese niciodata prezent in viata ei. Dar nu este si cazul mamei sale. In mai 1952-cu putin timp inainte ca Marilyn sa implineasca 26 de ani-a iesit la iveala o parte din povestea mamei sale. Aceasta poveste a generat publicitate negativa in jurul actritei. Intr-un articol intitulat "Marilyn Monroe recunoaste ca mama ei traieste si locuieste aici", aparut in ziarul "Reporter" la data de 3 mai 1952, Johnson a scris ca Gladys lucreaza ca asistenta intr-un spital particular in Eagle Rock, California, numit Homestead Lodge. Povestea nu a socat prin faptul ca Gladys era in viata, ci pentru ca Marilyn mintise. Problemele ei cu presa nu erau nici macar aproape de sfarsit. De exemplu, tocmai daduse un interviu unui reporter de la Redbook in care povestise despre copilaria sa trista, despre faptul ca devenise orfana dupa moartea ambilor sai parinti.(...) Purtand titlul "Atat de departe pe cont propriu", acesta nu numai ca a facut-o pe Marilyn sa arate ridicol in fata publicului, ci a stirbit si credibilitatea publicatiei si a autorului articolului, Jim Henaghan. Henaghan a sunat la studiourile Fox si s-a plans departamentului de publicitate, spunandu-le foarte suparat ca Marilyn e o mincinoasa. Marilyn si-a jucat si de aceasta data foarte bine rolul stiut-a vorbit despre problema respectiva deschis si sincer. A scris o scrisoare publicatiei "Redbook" in care spunea:" Sincer, nu mi se pare ca am gresit ca v-am ascuns faptul ca mama mea este in viata...din moment ce nu m-am bucurat niciodata de o relatie apropiata cu aceasta si nu am avut prilejul sa ma bucur de o relatie normala mama-fiica."(...) Chiar daca Marilyn ii trimitea lui Gladys o renta lunara, aceasta din urma era, in continuare, nemultumita de atitudinea fiicei sale, pe care o cataloga drept indiferenta, si, in consecinta, ii va scrie urmatoarele randuri: "Draga Marilyn, te rog mult, copilul meu drag, sa imi scrii si mie o scrisoare. Trec printr-o situatie neplacuta si mi-ar placea sa ma mut de aici cat mai repede posibil. Mi-as dori tare mult sa am din partea copilului meu dragoste si nu ura. Cu drag, Mama." Marilyn a fost foarte tulburata de aceasta scrisoare, pa care a pastrat-o ca amintire, impreuna cu o fotografie a lui Gladys, pe care o avea mereu pe noptiera. In vara anului 1952, in timp ce Gladys lucra la Homestead Lodge, fiica ei primea din ce in ce mai multa atentie si fotografiile ei apareau peste tot. Era imposibil sa nu o observi pa coperta revistelor sau la televizor, mai ales dupa numeroasele filme in care jucase si dupa aparitiile publice, dupa scandalul cu calendarul si cu povestea de dragoste care lua nastere intre ea si Joe DiMaggio. Gladys mrgea la lucru si i se intampla deseori sa vada fotografii ale fiicei sale intr-un ziar sau sa o vada mai ales la televizorul din camera de recreere in care pacientii azilului stateau ore intregi. Inca de cand incepuse sa lucreze la Homestead, Gladys le spunea tuturor ca e mama lui Marilyn Monroe. Doua femei care lucrau acolo in acea perioada povestesc ca Gladys le spunea insistent:" E adevarat, Marilyn Monroe e fata mea. Nu stiu de ce nu ma credeti." Drept raspuns, toata lumea spunea ca era ridicol, pentru ca toti stiau ca mama lui Marilyn murise. Marilyn declarase acest lucru in repetate randuri.(...) Curand, dupa spusele unor femei care lucrau impreuna cu Gladys la Homestead Lodge:" Aceasta a venit intr-o zi cu cateva fotografii cu ea si Marilyn Monroe-sau cel putin o fata care semana cu ea si care putea fi Marilyn, cu exceptia faptului ca era mai tanara si avea parul inchis la culoare.(...) Nimeni nu stia ce sa zica. Oricum, erau fara indoiala niste informatii foarte interesante. Da, trebuia sa fie adevarat. Toata lumea a fost de acord, din moment ce Gladys avea aceste poze. Gladys se simtea mai bine acum si toata lumea isi vedea in continuare de treaba. Insa cu totii am inceput sa o privim pe Gladys cu alti ochi. Cu siguranta ca ne intrebam cum de aceasta femeie, mama lui Marilyn Monroe, lucra aici, intr-un azil de batrani. Era foarte ciudat...si foarte trist."(...) Vestea ca mama lui Marilyn Monroe era in viata si lucra in Eagle Rock, California, s-a raspandit cu viteza gandului.(...) Studiourile Fox au fost foarte deranjate de acest scandal. I-au spus lui Marilyn ca existenta mamei ei trebuia tinuta secreta si unii dintre sefii ei au invinovatit-o pe ea pentru iesirea la iveala a acestor informatii.(...) Publicul si-a format o parere proasta despre Marilyn, considerand-o o persoana fara inima, care isi renegase mama si o abandonase intr-un spital de boli mintale, pana in 1952.(...) Aceasta biografie clarifica toate aceste lucruri: hotararea lui Marilyn de a declara ca mama ei murise nu avea nimic de-a face cu faptul ca ii era rusine de Gladys. Din contra, acum stim ca toata viata ei, Marilyn a facut tot ce ii statea in putinta ca sa isi ajute mama.

BLONDA MARILYN:JOE DIMAGGIO

Labels: J. RANDY TARABORRELLI-MARILYN MONROE | at Thursday, December 03, 2009

Joltin'Joe. The Yankee Clipper. Oricare i-ar fi porecla, putini jucatori importanti de baseball din istorie au avut un impact atat de mare asupra culturii americane cum a avut faimosul Joe DiMaggio. Din punctul de vedere al unor autori, insa, este renumit atat datorita carierei sale la echipa New York Yankees, cat si datorita relatiei sale cu Marilyn Monroe.(...) Dupa ce Joe si-a bagat in cap ca voia sa o cunoasca pe Marilyn, a luat legatura cu un prieten comun, David March, si si-au dat intalnire pe 8 martie 1952, la Villa Nova, un restaurant italian. Marilyn nu era tocmai entuziasta sa il cunoasca pe Joe si nu ii pasa prea mult de aceasta intalnire (...) In concluzie, in timp ce Joe DiMaggio o astepta la cina impreuna cu prietenul sau David March si o actrita pe nume Peggy Rable, Marilyn a facut ce stia ea sa faca mai bine intr-o astfel de situatie-a intarziat.(...) De fapt, i-a facut sa astepte cam doua ore. Desigur ca, atunci cand si-a facut aparitia, cei de la masa au fost mai mult decat incantati sa o vada, avand in vedere si tinuta ei provocatoare, Marilyn fiind imbracata cu o bluza decoltata si o fustita albastra periculos de stramta atunci cand se aseza jos. Ea nu isi va da seama, insa DiMaggio a fost foarte atent la detalii atunci cand a facut cunostinta cu ea.(...) Ce a impresionat-o cel mai tare pe Marilyn cu privire la Joe a fost faptul ca, in ciuda faptului ca era foarte tacut, cu un comportament aproape ursuz, reusea totusi sa ii domine pe cei de la masa. De fapt, domina intreaga incapere.(...) Atunci cand Joe s-a oferit sa o conduca pana la masina, aceasta nu l-a refuzat. De fapt, spera ca asa va avea timp sa afle mai multe despre el.(...) Odata ajunsi in parcare, Joe a rugat-o sa il duca cu masina pana la hotelul la care statea, Knickerbocker. Din cate isi aminteste Marilyn, a acceptat imediat pentru ca nu voia ca seara sa se termine prea repede. Si-a amintit ca au ajuns la hotel si au fost de parere ca seara era atat de frumoasa incat era pacat sa o incheie. De aceea, se mai plimbara prin Beverly Hills inca vreo trei ore-si toti cei care cunosc Beverly Hills stiu ca acesta nu este tocmai o metropola.(...) Dupa cina din 1952, ceva a inceput sa o macine pe Marilyn Monroe. Nu mai trecuse niciodata prin asa ceva sau cel putin nimeni nu o auzise vreodata vorbind despre asa ceva. Cu siguranta nu fusese indragostita de Jim Dougherty.(...) Oricat si-ar fi dorit sa fi fost indragostita de Johnny Hyde, acest sentiment pur si simplu nu s-a conturat in sufletul ei. Insa caldura care o invaluise brusc atunci cand il vazuse pe acest barbat si atractia magnetica pe care o simtise fata de Joe DiMaggio erau diferite si nu semanau cu nimic din ce simtise pana atunci fata de un barbat.(...) La cateva saptamani dupa ce il intalnise pe Joe DiMaggio, cariera lui Marilyn Monroe a intrat intr-o criza odata cu descoperirea fotografiilor facute de Tom Kelley, in care aceasta este fotografiata nud, sub numele de "Mona Monroe". De fapt, acestea iesira prima data la iveala in calendarul John Baumgarth, din 1951. Insa legatura dintre modelul ce pozase nud si Marilyn Monroe nu se facuse inca-nu era inca atat de renumita si fotografiile trecusera neobservate. Insa, in 1952, incepea sa fie mult mai cunoscuta pentru ca jucase deja in destul de multe filme, iar studioul ii facea mult mai multa reclama.(...) Cand a inceput sa circule vestea despre aceste fotografii, directorii de la Fox s-au vazut pusi in fata unei mari probleme. Nici o actrita nu facuse, pana atunci, ceva de genul acesta sau, cel putin, nu mai aparuse recent nici un scandal de calibrul acesta.(...) Sistemul studiourilor era incredibil de puritan dupa aparitia regulamentului privind cenzura, din 1934.(...) Marilyn a fost chemata la studio pentru a fi intrebata daca era chiar ea in fotografiile acelea. Da, fata din poze era chiar ea. "Dar nu sunt de parere ca Tom nu m-a fotografiat din unghiul meu cel mai favorabil," adauga ea.(...) Se pare ca studioul programase cu ceva timp inainte un interviu al lui Marilyn cu Aline Mosby, de la United Press International.(...) In ziua respectiva a venit la interviu si a participat linistita la sedinta foto.(...) Apoi ii povesti totul-dupa un scenariu tip Marilyn Monroe. Se folosise de aceste trucuri ani de zile, povestindu-le tuturor celor care voiau sa o asculte ce viata grea avusese si ce trebuise sa faca pentru a supravietui. "Acum cativa ani, cand nu mai aveam nici un ban de mancare si de chirie, un fotograf m-a rugat sa pozez nud pentru un calendar de arta. A fost de fata si sotia lui, amandoi s-au purtat foarte frumos si asa am facut rost de 50 de dolari de care aveam mare nevoie. Nu a trebuit sa fac ceva groaznic, nu-i asa?" Facu o pauza pentru un efect dramatic. "N-am crezut niciodata ca o sa ma recunoasca cineva," continua ea cu o privire mirata, "si acum aflu ca asta o sa-mi distruga cariera. Lumea vrea sa neg ca sunt eu in fotografii." Apoi adauga: "Dar nu pot sa mint. Ce sa fac?" (...) Aceasta poveste , care va fi preluata de toate serviciile telegrafice si care va circula in jurul lumii, a fost una dintre loviturile de maestro ale lui Marilyn si, in principiu, era adevarata (spre deosebire de celelalte povesti ale sale). Reactia a fost rapida si americanii au iertat-o imediat. Mai mult, fotografiile, interviurile si toata controversa din jurul acestui subiect au facut din ea o vedeta si mai mare. Una din fotografii va ajunge, intr-un final, pe coperta primului numar al revistei Playboy, lansand cu aceasta ocazie si revista.(...) De acum inainte, imaginea de zeita a sexului, atribuita lui Marilyn Monroe, se va cristaliza definitiv. In anii ce vor urma, copertele revistelor-cum ar fi revista "Life", la scurt timp dupa aparitia fotografiilor nud-si paginile machetate provocator ii vor exploata sexualitatea asa cum nu mai facusera pentru nici o alta actrita de pana atunci. Marilyn nu a fost niciodata vulgara si lucrul acesta poate fi pus pe seama inteligentei sale.

BLONDA MARILYN:CHARLES GIFFORD

Labels: J. RANDY TARABORRELLI-MARILYN MONROE | at Wednesday, November 25, 2009

Marilyn nu avea nici un dubiu cu privire la tatal ei. Stia pur si simplu ca era Charles Gifford-exact asa cum stiuse si Gladys cu multi ani inainte. Din cauza faptului ca lucrurile acestea se petreceau cu mult timp inainte de descoperirea testului de paternitate, probabil ca nu exista nici o cale prin care Marilyn sa fie sigura de asta; cu toate acestea, inima ii spunea ca acesta era adevarul.(...) Marilyn a facut o investigatie de cateva zile pentru a afla ce s-a intamplat cu tatal ei dupa ce acesta plecase din Los Angeles.(...) Gifford se mutase in nordul Californiei. Dupa ce lucrase in constructii si supraveghease construirea unor canbane intr-o statiune privata, isi cumparase o ferma de gaini. Se recasatorise cu o femeie care murise la scurt timp dupa nunta. Pusese bazele fermei Red Rock Dairy din Hemet, unde se recasatorise din nou.(...) Susan Reimer, atunci in varsta de opt ani, si-a amintit ca familia ei era foarte entuziasmata ca venea o vedeta in vizita la unchiul Stan. Cand a intrebat-o pe mama ei, Dolly, cine venea, femeia si-a dus un deget la gura si a spus:"Sssst. Nu trebuie sa spunem nimanui. Dar este Marilyn Monroe." Reimer si-a amintit:"Atunci am aflat secretul familiei, un secret despre care nu se vorbise niciodata deschis, ci doar pe soptite.(...)" Charles Stanley Gifford jr. spune astazi:"Lumea incearca, de zeci de ani, sa umple golurile din istoria familiei mele. Dar nimic nu este adevarat. Daca ar fi fost tatal lui Marilyn, tata mi-ar fi spus asta. Sigur mi-ar fi spus. Presa l-a batut la cap si pe el si pe sarmana lui sotie, Mary, din cauza povestilor inventate de Marilyn(...)." Intr-un final, au ajuns si Marilyn si-a cautat geanta si a inceput sa scotoceasca prin ea. Acolo gasi o revista recenta care avea poza ei pe coperta.(...) Suna la usa si astepta, cu revista facuta sul in mana. Usa se deschise. Marilyn ridica privirea si zari o femeie. Se pare ca era Mary Gifford, sotia lui Charles Stanley Gifford. Conversatia lor fu scurta si in urma ei primi o carte de vizita cu numarul de telefon al avocatului lui Gifford si o noua amintire a altui vis naruit.(...) In 1962, cu putin timp inainte de moartea lui Marilyn Monroe, Charles Stanley Gifford a fost diagnosticat cu cancer. Se presupune ca in acea perioada a incercat sa o contacteze pe Marilyn, dintr-un spital din California. Dupa spusele unui prieten de-al lui Marilyn, actorul si maseurul Ralph Roberts, Marilyn a fost sunata de o asistenta medicala care i-a spus:"Tatal dumneavoastra este foarte bolnav, poate chiar pe moarte. Ultima lui dorinta este sa va vada." Se spune ca raspunsul lui Marilyn a fost:" Spuneti-i domnului acesta sa ia legatura cu avocatul meu." Din nou, fiul lui nu crede aceasta poveste."Cu siguranta, nu. Daca l-ati fi cunoscut pe tata, ati sti ce ridicola este aceasta poveste. Nu este adevarat." Charles Stanley Gifford va muri de cancer in 1965.(...)"Marilyn Monroe a fost fiica mea" a spus el. Doctorul Liden si-a amintit:"Am ramas cu gura cascata, insa nu m-am indoit de adevarul celor spuse. A spus ca mama fetei, Gladys, a fost nedreapta. A intrerupt orice relatie cu el si nu i-a permis sa isi vada copilul. Atunci cand Stanley s-a recasatorit, i-a fost mai greu. Sotia sa era o femeie buna si nu dorea sa o supere spunandu-i ca a facut un copil din flori. Am simtit ca problema aceasta l-a facut sa sufere foarte mult." Filmele in care a jucat Marilyn Monroe intre 1950 si 1951 nu sunt tocmai memorabile.(...) In martie 1951, contractul cu Fox, la care lucrase Johnny Hyde, a fost in sfarsit semnat.(...) Contractul cu Fox a fost semnat pe patruzeci de saptamani, cu cate cinci sute de dolari pe saptamana, fie ca lucra, fie ca nu lucra, cu mentiunea ca nu mai avea dreptul sa lucreze pentru nimeni din afara companiei, decat daca era "imprumutata" de companie. La finalul fiecarui an, studioul avea dreptul de a decide sa nu ii reinnoiasca contractul si, daca facea acest lucru, Marilyn ar fi fost din nou pe cont propriu.(...) "Ciocnire in noapte" produs de Fritz Lang, este printre primele filme ale lui Marilyn.(...) In ciuda onorariului, rolul lui Marilyn a fost unul destul de neimportant. Cu toate acestea, va primi niste recenzii excelente, dintre care amintim cuvintele de lauda scrise de Alton Cook in New York World-Telegram and Sun:"Fata aceasta are o exuberanta proaspata si abunda de un entuziasm copilaresc. Insa este si o actrita de impact. S-a remarcat cu siguranta ca o noua vedeta talentata...Rolul ei din acest film nu este unul mare, insa ea l-a transformat intr-unul dominant."(...) Fiind sigur pe succesul ei, Fox a inceput sa caute scenarii care sa ii puna in valoare farmecele atat de evidente, oferindu-i roluri in filme, alaturi de cei mai bine cotati actori masculini ai momentului.

BLONDA MARILYN:MOARTEA LUI JOHNNY HYDE

Labels: J. RANDY TARABORRELLI-MARILYN MONROE | at Wednesday, November 18, 2009

In toamna lui 1950, Marilyn, acum in varsta de 24 de ani, si-a reluat studiile. S-a inscris intr-un program de zece saptamani la Universitatea din Columbia, in Los Angeles, unde studia literatura universala. Colegii de clasa nu isi amintesc mare lucru despre ea, pentru ca a facut tot posibilul sa se integreze in grup si sa nu atraga atentia asupra ei.(...) Toti cei care au crezut ca era o blonda fara minte s-au lasat pacaliti de imaginea ei construita cu atentie.(...) Stia ca nu era nimic mai atragator pentru un barbat puternic decat o tanara frumoasa si extrem de vulnerabila. "Atunci cand se ducea la o petrecere, juca un rol in fata tuturor," a spus Jerry Eidelman, un actor aspirant care o cunostea pe Marilyn. "In perioada asta locuia intr-un duplex pe Fountain Avenue, in West Hollywood, cu o profesoara inspaimantatoare de actorie.[Marilyn se mutase cu Natasha-insa intr-o relatie platonica, pentru a economisi ceva bani]. Intr-o seara, a organizat impreuna cu profesoara ei o petrecere si m-au invitat si pe mine pentru ca locuiam in cartier. De fiecare data cand o vedeam pe Marilyn, mi se parea ca este inteligenta si...interesanta. Dar cand m-am dus la aceasta petrecere, prezenta ei m-a uimit. Lasa impresia ca nu are doi neuroni in cap. Flirta cu toti cei care ar fi putut-o ajuta in vre-un fel, cu toti invitatii profesoarei ei de actorie, despre care m-am gandit ca puteau fi impresari. Era imbracata cu o rochie atat de stramta, incat nu avea cum sa se aseze cat timp o avea pe ea. Am observat cum s-a sprijinit de un perete cu un pahar de martini in mana si isi primea admiratorii ca si cum ar fi fost o printesa-una putin beata. Avea o voce cam de fetita, care nu prea semana cu vocea pe care stiam ca o avea in viata de zi cu zi. Stiam ca vorbea si ca se purta asa in unele filme, dar nu stiam ca face asta si in viata reala."(...) In aceasta perioada, starea de sanatate a lui Johnny se inrautatea si isi petrecea o mare parte a timpului in pat.(...) Ii era in continuare devotat lui Marilyn, chiar daca aceasta parea mai putin interesata de el-mai ales dupa ce se imbolnavise.(...) La sfarsitul anului, Marilyn a semnat un contract pe trei ani cu agentia William Morris.(...) In aceeasi perioada, Johnny a aranjat ca Marilyn sa dea un test important pentru Fox. "Tin minte ca era foarte entuziasmata din cauza asta," a spus Jerry Eidelman.(...) Dupa ce a dat testul, era in al noualea cer. Mi-a spus ca mersese foarte bine. La cateva zile dupa aceea, parea putin abatuta. Mi-a spus ca nu obtinuse un contract prea bun la studio, dar urma sa joace intr-un film.<>, a spus ea cu un aer ursuz.<> Am intrebat-o cum se cheama filmul. Mi-a spus:<>(...) Era dezamagita, insa avea ceva in ea care iti spunea ca nu o sa se dea batuta." Filmul la care se referise avea sa se numeasca "As Young As You Feel." Johnny Hyde era, bineinteles, cel care ii aranjase totul.(...) Se straduia foarte mult pentru ea, pentru ca o iubea foarte mult. "Stii, poate ar trebui sa te casatoresti cu el," i-a spus Joseph Schenck lui Marilyn. "Ce ai de pierdut?"(...) "Nu ma casatoresc cu cineva daca nu il iubesc," i-a raspuns.(...) In mijlocul lunii decembrie, Marilyn si Natasha s-au dus la cumparaturi in Tijuana. Johnny a plecat impreuna cu secretara lui intr-un weekend la Palm Springs. Acolo a facut infarct. A fost dus de urgenta, cu ambulanta, inapoi in Los Angeles si Marilyn s-a grabit sa ajunga cat mai repede in oras.(...) Cand au ajuns, Johnny se stinsese deja. I s-a spus ca inainte de a muri strigase :"Marilyn!Marilyn!"(...) Johnny i-a spus odata ca daca va muri, aceasta va trebui doar sa il tina in bratele ei si el va invia, doar pentru ea. In timp ce il privea, pe fata ei curgeau siroaie de lacrimi pline de regret si de suferinta."Johnny, te-am iubit. Te rog sa sti ca te-am iubit!" a strigat ea. Inmormantarea lui Johnny a fost extrem de problematica, pentru ca fosta sa sotie nu a vrut sa ii permita lui Marilyn Monroe sa ia parte la slujba.(...) S-a spus ca Marilyn si Natasha Lytess s-au deghizat in servitoare si au reusit pana la urma sa ia parte la inmormantarea care a avut loc in casa lui Johnny, din North Palm Drive.(...) La cateva zile de la inmormantarea lui Johnny, Natasha se intoarse acasa de la lucru si o gasi pe Marilyn in dormitor. Isi pierduse cunostinta, avea obrajii umflati si era foarte palida. Oripilata, Natasha se duse la ea si ii deschise gura inclestata. Era plina de pastile care se dizolvau. Natasha o scutura pe Marilyn pana cand reusi sa o trezeasca.(...) Intr-o scrisoare catre eleva ei, Helena Albert, spune ca "Marilyn avea intentia sa isi faca rau singura'' si isi exprima teama ca nu o putea impiedica. "Cred ca, daca o persoana vrea sa se omoare, o va face la un moment dat, in ciuda intentiilor prietenilor sai care vor sa o impiedice."

BLONDA MARILYN:JUNGLA DE ASFALT

Labels: J. RANDY TARABORRELLI-MARILYN MONROE | at Tuesday, November 10, 2009

Johnny ii cumparase mai demult un apartament la Beverly Carlton, pe bulevardul Olympic din Beverly Hills, acum hotelul Avalon, in timp ce ea locuia impreuna cu el in casa lui.(...) Insa, in mai, Marilyn se muta acolo, hotarata sa isi plateasca singura chiria si celelalte cheltuieli. Trebuia sa faca ceva ca sa se poata intretine. "Nu am fost niciodata o femeie intretinuta," a spus ea in 1962. "Intotdeauna am avut grija de mine. Sunt mandra de faptul ca eram independenta."(...) Intr-o zi, in timp ce scotocea prin cartile de vizita sperand ca vreuna din ele o va inspira sa isi gaseasca de lucru, vazu o carte de vizita pe care o primise de la un barbat pe nume Tom Kelley.(...) In octombrie mergea cu masina catre un loc unde trebuia sa dea o proba pentru un film si a fost implicata intr-un mic accident de circulatie. Unul dintre martori a fost Kelley, fost cameraman al agentiei de presa Associated Press. Marilyn i-a spus ca avea o problema importanta si, din cauza accidentului, nu mai avea cum sa ajunga acolo, neavand nici bani de taxi. Lui Kelley i se facu mila de ea si ii dadu cinci dolari si cartea lui de vizita.(...) In loc sa il sune pe Kelley, Marilyn se hotara sa isi faca pur si simplu aparitia la studioul acestuia din Hollywood. In urma unei conversatii scurte, el i-a spus ca e pe punctul de a filma o reclama pentru berea Pubst si fata care trebuia sa joace in reclama se imbolnavise.(...) A filmat cateva role de film cu Marilyn care se juca cu o minge pe plaja, i-a strans mana, i-a dat cativa dolari si Marilyn pleca. Dupa cateva saptamani, pe 25 mai, Tom o suna pe Marilyn spunandu-i ca afisul pe care il facuse la campania pentru bere fusese foarte apreciat de compania Pubst si ca, nu se stie cum, afisul ajunsese in mainile unei persoane care facea calendare la Chicago. Aceasta dorea ca ea sa pozeze nud pentru un calendar. Toata afacerea urma sa fie discreta, insa, cu siguranta, ea trebuia sa pozeze...nud! Se gandi daca sa accepte, insa nu pentru mult timp, pentru ca nu i se parea ca ar fi vreo problema.(...) Dupa standardele din zilele noastre, fotografiile rezultate erau foarte cuminti, dar, chiar si asa, Marilyn nu voia sa se stie ca a pozat nud, de aceea, la primirea celor cincizeci de dolari, a semnat Mona Monroe.(...) Dupa cativa ani, va descrie aceasta experienta ca "foarte simpla...si friguroasa!" Din punctul ei de vedere, povestea aceasta luase sfarsit. Pentru moment.
..........................................................................................................................................................................

Ghinionul lui Marilyn Monroe in materie de filme va lua sfarsit spre finele anului 1949, dupa ce avea sa faca o calatorie care ii va influenta intreaga cariera la Culver City, patria Metro-Goldwyn-Mayer. MGM(...) era bijuteria coroanei industriei studiourilor de film din vremurile celea. Acest studio o va distribui pe Marilyn in noul film ce urma sa fie regizat de John Huston, "Jungla de Asfalt", bazat pe romanul lui W.R.Burnett.(...) Din pacate, Marilyn era cat pe ce sa rateze acest rol pentru ca s-a imbracat prea provocator cand a venit sa dea proba. Stia ca personajul ei trebuia sa fie sexy si considerase ca e necesar sa se arate sexy. Era prea mult. Era ca si cum s-ar fi bazat doar pe aspectul ei fizic si nu pe aptitudinile ei actoricesti pentru a obtine rolul. Era foarte emotionata. Proba nu a decurs bine. Insa va fi chemata pentru un test de ecran. S-a incadrat mult mai bine in rol.(...) Louis B. Mayer a fost impresionat de rezultat si a distribuit-o in rolul respectiv.(...) Dupa ce Natasha incepu sa lucreze cu Marilyn scenariul de la "Jungla de Asfalt", avu loc un episod atat de ingrijorator, incat Natasha a trebuit sa il contacteze direct pe Johnny. Desfasurarea evenimentelor va fi descrisa de o prietena si eleva a Natashei. "Din ce mi-a explicat Natasha, se pare ca lucra impreuna cu Marilyn la o scena in care personajul ei trebuia sa discute vesel despre o excursie ce urma sa aiba loc. Cineva ciocane la usa si aceasta se sperie.[In scenariu] intra un grup de barbati care o amenintau cu inchisoarea daca nu recunostea ca a mintit in legatura cu ceva. Intr-o seara, Natasha a venit in apartamentul lui Marilyn ca sa lucreze la scena respectiva. Insa Marilyn nu a raspuns la usa. Cand a ajuns in fata cladirii, Natasha a vazut ca luminile erau aprinse la Marilyn, insa, dupa ce ciocani la usa si astepta cateva minute, luminile s-au stins. Natasha a insistat, strigand-o pe Marilyn, pana cand, intr-un final, luminile se aprinsera din nou si usa se deschise. Marilyn a spus ca auzise toata seara niste barbati in fata usii ei si, cand auzise ciocanitul la usa, isi pierduse cumpatul si intrase in panica." La inceput, Natasha nu a dat atentie intamplarii, crezand ca Marilyn incearca sa creeze, in viata reala, frica pe care trebuia sa o afiseze in film. Insa, in acea seara, Marilyn se va opri adesea din lucru, spunandu-i Natashei ca auzea voci...rugand-o sa asculte cu atentie sa vada daca nu cumva le auzea si ea(...) Natasha o ruga sa se concentreze. Credea ca isi cauta scuze pentru ca nu invatase replicile. Insa, inainte de sfarsitul repetitiilor, Natasha incepu sa simta ca Marilyn era cu adevarat pe cale sa faca un fel de cadere nervoasa.(...) Cu aceste ganduri, Natasha i-a spus lui Johnny ca e ingrijorata din cauza lui Marilyn si ca i se pare ca acesta o supune unei situatii prea stresante pentru ea.(...) "Aude voci" i-a spus aceasta. Vestea nu l-a surprins deloc pe Johnny. Era ca si cum stia deja de "vocile" lui Marilyn. Poate ca ea ii marturisise deja ca aude voci. Johnny nu avu nici de departe reactia la care sperase Natasha.(...) In schimb, se hotara imediat sa faca tot ce ii statea in putinta ca sa o ajute. 'Johnny credea ca doctorii sunt niste magicieni," explica un coleg de serviciu al acestuia.(...) Fie ca era vorba de tratarea unei raceli sau a unui atac de panica, Johnny stia ca barbituricele erau mereu binevenite in lumea cinematografiei. Se pare ca el a fost cel care ii va prezenta lui Marilyn o realitate cu totul noua, cea a barbituricelor. Johnny era de parere ca aceste medicamente o puteau ajuta pe prietena lui si o puteau face sa se simta mai in siguranta. Mai credea, la fel ca multe alte persoane in perioada aceea, ca aceste produse farmaceutice nu aveau efecte adverse. Le considera o cale catre fericire si implinire si vedea faptul ca erau aproape exclusiv la indemana celor bogati si puternici ca pe o dovada a eficientei lor.(...) La cererea lui Johnny, doctorii de la studio incepura sa ii prescrie constant acest tip de medicamente lui Marilyn, care le lua fara nici o problema. O ajutau, cel putin pe termen scurt. Nu se mai temea atat de mult de tot felul de lucruri. Vocile se auzeau din ce in ce mai incet si nu o mai deranjau asa de tare. Desigur, era o mare problema cu noua realitate in care intrase Marilyn Monroe. Nu era reala.

BLONDA MARILYN: JOHNNY HYDE

Labels: J. RANDY TARABORRELLI-MARILYN MONROE | at Tuesday, November 03, 2009

A inceput sa lucreze la un muzical cu buget redus, primul ei film pentru Columbia, "Ladies of the Chorus". In filmul acesta va avea rolul principal si va interpreta doua piese solo: "Every Baby Needs a Da Da Daddy" si "Anyone Can See I Love You", precum si doua duete cu Adele Jergens. In acest film erau si cateva scene de dans, o adevarata provocare pentru Marilyn. A fost un film ciudat, care dura numai o ora si care s-a facut in zece zile, dar Marilyn s-a dovedit uimitor de buna. Vocea ei a fost o revelatie. Insa, dupa lansare, filmul nu va avea nici un impact asupra carierei sale. La scurt timp dupa lansare, Marilyn va fi concediata de la Columbia, spre dezamagirea ei. "M-am dus la mine in camera, m-am intins in pat si am plans," marturiseste ea. "Am plans timp de o saptamana. Nu am mancat si nu am vorbit cu nimeni si nu m-am pieptanat. Plangeam in continuu, ca si cand as fi ingropat-o pe Marilyn Monroe. Ma uram pentru ca fusesem atat de naiva si imi facusem iluzii ca sunt atragatoare. Eram o blonda necizelata si necoapta." In iunie 1948, Marilyn s-a mutat intr-o camera dubla la Hollywood Studio Club, unde platea 12 dolari pe zi pe cazare si masa. Trebuia sa faca economie-lucrurile nu mergeau asa cum sperase-si aceasta parea cea mai buna solutie. Insa locul nu ii placea pentru ca ii aducea aminte de orfelinat.(...) Spre sfarsitul anului, fusese distribuita in reclame de televiziune si probabil ca simtea deja ca sfarsitul carierei ei cinematografice era aproape.(...) "Dar ceva nu ma lasa sa ma intorc in lumea Normei Jeane," si-a amintit ea. "Nu aveam ambitia sa fiu bogata si renumita. Nu credeam ca am vreun talent ascuns si nici macar nu mi se parea ca sunt in vre-un fel atragatoare. Dar aveam ceva in adancul meu, un fel de nebunie, care nu ma lasa. Ceva din mine ma incuraja in continuare."(...) Intr-adevar, Marilyn va da lovitura la sfarsitul anului, la petrecerea de Anul Nou, organizata in casa producatorului Sam Spiegel. In cursul acestei seri, l-a cunoscut pe un impresar de la William Morris, pe nume Johnny Hyde. In momentul in care a dat mana cu acesta, in viata ei s-a produs o mare schimbare...si lucrurile nu aveau sa mai fie niciodata la fel.
..........................................................................................................................................................................

Cand Johnny a cunoscut-o pe Marilyn, timpul parca s-a oprit in loc. Nu mai vazuse niciodata o femeie atat de frumoasa si stia ca trebuia sa fie a lui.(...) "Era foarte inteligent. Agresiv. Pasionat. Umbla mereu cu femei chiar daca nu era aratos. S-a indragostit foarte tare de Marilyn inca de la inceput, i-a trimis cadouri si scrisori de dragoste si toate intr-un timp foarte scurt. Cred ca i-ar fi fost foarte greu sa nu dea atentie acestor lucruri sau sa il refuze, pentru ca, pana la urma, era un barbat influent. Era la ananghie. Avea nevoie de ajutor in cariera." (...) "Imi sta in putere sa te fac vedeta," ii va spune Johnny, la scurt timp dupa ce a cunoscut-o. "Si nu ma refer la contracte mici. Un adevarat star!"(...) "Din cate stiu eu, au facut de la inceput o intelegere clara," a spus Bill Davis. "Ea ii declarase ca vrea sa joace in filme. El ii spusese ca o poate ajuta. Era un om foarte influent in lumea asta. Dupa parerea mea, faptul ca l-a cunoscut a fost cel mai bun lucru care i s-ar fi putut intampla in momentul acela. Erau zeci de starlete care voiau sa ajunga in patul lui, doar ca sa se poata lauda dupa aceea ca il cunosc. Desigur ca trebuia sa se culce cu el. Vreau sa spun ca si el trebuia sa castige ceva din asta...Asa mergea treaba!"(...) La doar o luna dupa ce l-a cunoscut pe Johnny, isi va face aparitia diafana intr-o comedie produsa de Marx Brothers, intitulata "Love Happy".(...) Turneul de promovare a filmului "Love Happy" in care va porni Marilyn avea sa fie mult mai demn de mentionat decat filmul in sine. Mrilyn va avea ocazia sa viziteze marile orase si sa starneasca interesul presei.(...) Era protectorul ei, in bratele lui se simtea in siguranta. Desigur ca Johnny devenise un fel de tata pentru ea. Era evident faptul ca isi dorea un tata si el se incadra perfect in tipar.(...) Din fericire pentru Marilyn, pe cat era de generos, pe atat de mult o sprijinea. Ca prietena a lui Johnny, Marilyn nu ducea niciodata lipsa de bani, o schimbare binevenita in viata ei.(...) Dupa ce i-a oferit lui Marilyn o stabilitate financiara, luand-o la el acasa dupa ce si-a parasit sotia si copiii, Hyde a inceput sa o ceara in mod insistent in casatorie. S-a folosit de tot felul de trucuri la fel cum facea si ea, cum ar fi ilustrarea unor circumstante cat mai nefericite in efortul de a-i castiga simpatia.(...) Toate rugamintile lui Johnny se lovira ca de un zid. Marilyn avea o relatie intima cu el-era o persoana foarte cumsecade si intr-o oarecare masura il iubea, chiar daca nu era indragostita de el, dar nu voia sa se marite cu el.

Labels

Blog Archive