Holy Ground

Cand a jucat prima data intr-un film, "The Shocking Miss Pilgrim", avea aproape douazeci de ani si era mai frumoasa ca oricand, cu ochii albastri-cobalt si parul blond si neted ca matasea. Din pacate, rolul ei in Miss Pilgrim a fost de foarte scurta durata, aparand intr-un singur cadru rapid in rolul de telefonista.(...) Vor mai urma patru filme, asta daca numaram si musicalul "You were mant for me", al lui Jeanne Crain-Dan Dailey, incadrat in unele surse in filmografia lui Monroe.(...) Dupa aceea, in august 1974, cei de la studio hotarara sa nu ii mai reinnoiasca contractul. Impresarul ei, Harry Lipton, isi aminteste: "Cand i-am spus ca Fox nu mai voia sa colaboreze, Marilyn a reactionat ca si cum lumea din jurul ei s-ar fi prabusit. Apoi a scuturat din cap, si-a inaltat privirea si a spus:<> Intelesese deja cum mergea treaba in industria filmului si era doar un novice. Stia ca studiourile semneaza contracte cu multi actori si cei care aveau succes peste noapte ramaneau, iar ceilalti care se straduiau, erau pana la urma indepartati. Cu toate acestea, viata trebuia sa mearga mai departe."(...) La sfarsitul anului, Marilyn a contractat pentru scurt timp serviciile unor noi "impresari", Lucille Ryman si John Carroll. Insa acestia nu erau tocmai impresari. Carroll era un actor cu multe relatii si Lucille era directorul departamentului de talente de la MGM si cunostea, la randul ei, multa lume.(...) Lucille, sotia lui Carroll, a sustinut insistent ca Marilyn le-a spus, ei si sotului sau, ca in acea perioada lucra ca prostituata, facand sex de ocazie cu barbati necunoscuti, in masina, pentru a castiga bani de mancare. "Ne-a spus fara mandrie dar si fara rusine ca facuse un targ - facea ce facea si clientii ii faceau apoi cinste cu micul dejun sau cu pranzul." Lucille a mai povestit si ca Marilyn i-a spus ca micutul apartament in care locuia fusese calcat de hoti si ca ii era frica sa mai stea acolo. Lucrurile mergeau atat de rau, incat trebuia sa continue sa lucreze pe strada. Mai mult, ii povestise ca fusese violata la varsta de noua ani si ca la unsprezece ani facea sex in fiecare zi. "Era un fel de a ne spune sa o luam in grija noastra si am acceptat."(...) Se stia ca Marilyn inventa cateodata povesti pentru a castiga simpatia celorlalti. Si acest fapt complica mult lucrurile atunci cand cineva doreste sa afle daca un anumit episod din viata ei este real sau un produs al bogatei sale imaginatii.
............................................................................................................................................................................

Cand a inceput sa lucreze cu Natasha, Marilyn era ca un diamant neslefuit. I se putea transmite foarte usor orice tip de viziune artistica. "Ca om era aproape total lipsita de tarie," va spune Natasha despre ea. " Poti spune ca se temea de propria-i umbra, atat era de nesigura si de timida, nestiind niciodata ce sa zica.(...) Am incercat sa o fac sa-si indrepte atentia spre sine, spre propriile ei experiente, dar nu cred ca a facut vreodata asta. Marilyn isi nega propria personalitate, cu exceptia atractiei pe care o exercita asupra barbatilor, atractie in care avea incredere. Stia ca da rezultate - si atragea prin gratie la fel ca o inotatoare sau ca o balerina." Helena Albert era o eleva a Natashei in aceasta perioada si, de asemenea, confidenta ei. "Natasha sarea deseori calul," si-a amintit ea. "A facut asta si cu mine. Dar, de cand a aparut Marilyn in peisaj, nimeni altcineva nu a mai contat atat de mult. Sunt de parere ca Marilyn ar fi trebuit sa se retraga atunci cand si-a dat seama cat de mult tinea Natasha la ea; dar, in loc sa faca asta, a transformat acest lucru intr-un avantaj. Pentru Natasha era o tortura. In schimb, pentru Marilyn, nu era chiar asa. Avea o profesoara priceputa,, o femeie inteligenta in viata ei - o persoana pe care o putea admira si de la care avea ce sa invete." (...) Era limpede faptul ca Marilyn, nu numai ca isi pierduse rabdarea fata de Natasha, dar era si foarte rece cu ea si deloc intelegatoare.(...) "Adevarul este ca viata si sentimentele mele erau aproape in totalitate in mainile ei," va spune Natasha Lytess multi ani mai tarziu. "Eu eram femeia mai in varsta, profesoara, insa era constienta de profunzimea sentimentelor pe care i le purtam si exploata acele trairi cum numai o persoana tanara si frumoasa putea sa o faca. Spunea mereu ca dintre noi, ea era cea saraca. Din pacate, era exact invers. Am petrecut alaturi de ea o perioada de permanenta renegare a propriei mele persoane." Si acest lucru avea sa mai dureze - inca sase ani foarte lungi.